Traducerea
acestei cărţi a beneficiat de sprijinul Ambasadei Statului Israel la
Bucureşti şi al Departamentului Cultural al Ministerului Israelian al
Afacerilor Externe.
Cîştigătorul prestigiosului Man Booker International Prize, ediţia 2017
Cel
mai trist om din lume e clovnul, se ştie. Şi cînd clovnul se apucă să
rîdă de el însuşi şi de viaţa lui cea tristă, lumea din jur e
nelămurită: ar trebui să rîdă împreună cu el? Să ceară banii înapoi pe
bilet? Să-l huiduie gros? Cu Dovală Gi, comediantul care face stand-up
în romanul lui David Grossman, nu rîde mai nimeni – poveştile lui,
amintiri înspăimîntate ale celei mai lungi călătorii pe care a făcut-o
copilul care a fost, îngheaţă zîmbetul pe buze şi ţintuiesc spectatorul
pe scaunul incomod al barului unde a venit ca fraierul, aşteptîndu-se la
nişte bancuri. Un cal intră într-un bar nu e nici pe departe o carte
care se citeşte dintr-o singură suflare, cum spune Dovală bancurile cu
melcul, ţestoasa şi papagalul. Dimpotrivă: din cînd în cînd, tristeţea
peste care s-a lipit strîmb masca hohotului de rîs e copleşitoare,
dătătoare de ghem în stomac şi pauză de lectură. Dovală se face bucăţi
la microfon, în faţa stimatului spectator: mitraliază bancuri, mai bune
ori mai proaste, rîde de el însuşi, se înjură, îşi cară pumni, se umple
de sînge. Stimatul spectator hohoteşte cît hohoteşte, pînă nu mai
înţelege nimic din ameţitorul rîsu’-plînsu’ de sub reflectoare. Dar
Dovală continuă: poate doar aşa, rîzînd cu lacrimi, ajunge şi el să
priceapă ce a trăit.