Fara un sfant prin Paris si prin Londra - George Orwell

Prima carte a lui George Orwell, Fara un sfant prin Paris si prin Londra este o relatare emotionanta si foarte detaliata a celor citiva ani de saracie autoimpusa prin care a trecut scriitorul dupa ce s-a intors din Birmania. Aflat in cautarea propriei voci narative, Orwell repudiaza societatea „respectabila” si exploreaza viata defavorizatilor sortii, traind in camarute mizere si spalind vase in bucataria incinsa ca un cuptor a vreunui hotel parizian sau invirtindu-se printre cersetorii excentrici ai Londrei, al caror limbaj pestrit il inregistreaza fidel. Figurile surprinzatoare de cocote, drogati, cersetori care folosesc ziare pe post de lenjerie si cersetori schilozi cu talente filozofice pe care le aduce in scena Orwell dezvaluie chipul hid al saraciei, care pune sub semnul indoielii orice urma de umanitate. Fara un sfant prin Paris si prin Londra urmeaza sa fie adaptata pentru marele ecran, dupa un scenariu de Lee Hall, de catre regizorul scotian Kevin Macdonald. 
Orwell isi observa personajele cu mare atentie si nu stilizeaza lumea pe care o descrie: cititorul vede astfel, neschimbat, tot ce vede si scriitorul. - The New York Times Book Review 
Un portret viu, plin de culoare al unei lumi iesite din comun. - The Times Literary Supplement
Autentica, deloc exagerata, inteligent scrisa. - The New Republic 
O lectura extraordinara, o carte excelenta si o marturie de incontestabila valoare despre societatea moderna. - London Evening Standard

Fragment din cartea "Fara un sfant prin Paris si prin Londra" de George Orwell
"Alte trei zile, am continuat sa batem orasul in lung si-n lat cautind de lucru si sa ne intoarcem acasa la mese tot mai mici constind in supa si piine, luate in dormitorul meu. Acum aveam inca doua licariri de speranta. In primul rind, Boris auzise despre o slujba posibila la Hotel X, din apropiere de Place de la Concorde, iar in al doilea, patronul de la noul restaurant din rue du Commerce se intorsese, in sfirsit. Ne-am dus la el dupa-masa. Pe drum, Boris a vorbit intruna despre averea considerabila pe care ar trebui s-o facem daca aveam sa primim aceasta slujba si despre cit de important e sa-i lasam o buna impresie patronului.
- Aparenta - aparenta e totul, mon ami. Da-mi un costum nou si pina la ora cinei am sa fac rost de un imprumut de o mie de franci. Ce pacat ca nu mi-am cumparat un guler cind aveam bani! In dimineata asta, am intors gulerul pe dos; dar ce rost are, e la fel de murdar ca si pe fata. Crezi ca arat flamind, mon ami?
- Arati palid.
- Fir-ar sa fie, ce poti sa faci cu piine si cartofi? E fatal sa arati hamesit. Ii faci pe oameni sa le vina sa-ti dea un sut. Stai.
S-a oprit in fata vitrinei unei pravalii de bijuterii si s-a plesnit cu putere peste fata, ca sa-si readuca singele in obraji.
Apoi, inainte ca imbujorarea sa-i dispara, ne-am grabit sa intram in restaurant si ne-am prezentat patronului."