Vaduva de safir

De la autoarea bestsellerurilor Sotia plantatorului de ceai si Fiica negustorului de matase.

 

Ceylon, 1935. Louisa Reeve, fiica unui negustor de bijuterii britanic, si sotul ei, Elliot, un afacerist sarmant si aventuros, par sa fie cuplul perfect. Doar ca le lipseste ceea ce isi doresc, de fapt, cel mai mult: un copil. Louisa e din ce in ce mai deprimata, Elliot devine tot mai absent, petrecand tot mai mult timp pe plantatia de scortisoara din apropiere. Apoi el moare in mod misterios, iar ea e singura preocupata de aflarea adevarului. Asa ca merge la plantatie si este fermecata peste puterea ei de intelegere de dealurile nesfarsite si parfumate. Insa nimic nu e ceea ce pare, iar pe Louisa o asteapta vesti care-i vor schimba viata.

 

Totul, de la peisaje la mirosuri si atmosfera, este minunat redat. Dinah Jefferies este desavarsita aici. - Lucinda Riley

Fragment din cartea "Vaduva de safir" de Dinah Jefferies:

"Condusera pe drumul intins de-a lungul coastei, trecand de campuri de zambile salbatice si de plantatii de mangrove, iar apoi de cocotierii amplasati in fata tarmului auriu si, in cele din urma, virara si se oprira pe una dintre plaje, la poalele plantatiei Cinnamon Hills.

In timp ce parca masina, Louisa nu se putu abtine sa nu se gandeasca la Leo. O parte din ea voia sa navaleasca in casa lui de pe deal si sa insiste spuna adevarul despre actiuni. Probabil o mintea? In fond, Margo avea dreptate, ar fi motive sa ascunda actiunile detinute de Elliot. Dar trebuia sa mai astepte. Cand avea sa retraga banii din contul separat al lui Elliot, va avea un pretext bun sa-l intalneasca.

Privi in jurul ei la coasta oceanului impodobita cu palmieri si la plaja cu nisip fin, plina de scoici si apoi, dincolo de nivelul mai scazut al apei, la recifele de corali. Barci mici de pescuit, vopsite in nuante colorate, frematau pe apa albastra adanca, dar, din fericire, plaja era goala, deci o aveau pe toata la dispozitia lor.

- Te intrec! Ajung prima in apa! spuse Margo in timp ce se dezbraca de haine intr-o secunda si ramase in costum de baie.

- Avantaj nedrept. Eu trebuie sa ma schimb!

- Am castigat! striga Margo in timp ce alerga pe nisipul argintiu pana la ocean. Dupa ce plonja in valuri si incepu sa inoate, Louisa isi puse costumul de baie si o urma in larg, tremurand si infiorandu-se, simtind racoarea apei pe piele. Era minunat sa pluteasca din nou in apa, dupa experienta de pe lac. Probabil asta ar fi raspunsul - sa inoate zilnic pentru a se elibera de tensiunea acumulata in zona cefei si a umerilor. 

Incepu sa inoate dupa Margo, dar nu reusi s-o ajunga. Margo era o inotatoare excelenta si, desi Louisa stia sa inoate destul de bine, totusi nu avea rezistenta cumnatei ei. Dupa o vreme, Louisa facu pluta si isi ridica putin capul ca sa se uite la palmieri, inainte de a contempla din nou oceanul.

Soarele rasfrangea scantei aurii pe toata suprafata apei si cerul senin stralucea armonios intr-o nuanta bleu-pal. Totul era cufundat in liniste, in afara de clipocitul valurilor blande si, din cand in de tipetele pescarusilor. Daca viata ar putea fi intotdeauna asa, se gandi Louisa si incepu sa inoate inapoi spre tarm. Se opri intr-o zona unde apa era mai mica, lasand valurile sa-i mangaie picioarele, apoi isi ridica bratele spre cer.

- Multumesc pentru asta, sopti. Multumesc!

Si cand isi aminti cat de indragostita era de Elliot atunci cand uitau impreuna la broastele-testoase care asteptau sa-si depuna ouale chiar pe plaja asta, nu se mai simti trista.”