Calatoriile lui Gulliver

La prima lectura, "Aventurile lui Gulliver" este o carte plina de fantezie, presarata cu umor de situatie. Acesta rezulta adesea din zapaceala continua a lui Gulliver, surprins de fiecare data de ciudatenia locuitorilor si a obiceiurilor din tarile pe unde colinda. Jonathan Swift subscria insa ideii protestante potrivit careia omul este, prin natura sa, un pacatos, care, desi inzestrat cu ratiune, nu o foloseste de fiecare data pentru a face bine. In plus, era un scriitor destul de incomod pentru Coroana britanica, intrucat nu ezita sa critice, fie si fantezist, erorile de guvernare, structura sociala, religia. Stiind aceste detalii, vom intelege de ce regele liliputanilor vede in Gulliver nici mai mult, nici mai putin decat o arma eficienta impotriva locuitorilor din Blefuscu, pe care spera sa-i nimiceasca intr-o clipa. Mici si aparent comici - a se intelege ca asa sunt si actiunile si felul lor de a gandi- prin neputinta lor, liliputanii au rigori care dau fiori - vezi interdictiile pentru Gulliver - si nu sunt mai putin cruzi decat uriasii...sau decat adevaratii regi.



Era sarcastic, mandru, radea rar, foarte iritabil, vesnic nemultumit de sine si de altii, iar cu sotia sa, Stella, s-a purtat rece, desi o iubea. Acesta este, in linii mari, portretul lui Jonathan Swift, cel pe care H. Taine l-a numit "inventatorul ironiei". A scris satire si pamflete cu caracter "exploziv". Apoi, un "Jurnal pentru Stella " (sept. 1710-iunie 1713), lucrare unica in istoria literaturii engleze, care este o cronica zilnica a vietii sale personale si sociale. Cartea care l-a inscris printre clasicii literaturii universale ramane insa Calatoriile lui Gulliver, aparuta in 1726. Scrisa la rugamintea unor prietenii cu care Swift frecventa acelasi club, cartea avut un succes enorm inca de la aparitie, apreciata "de la copii pana la ministri", cum spunea Pope intr-o scrisoare adresata autorului. Scrisa in patru parti (in tara liliputanilor, a uriasilor, in tara zburatoare Laputa si in cea a cailor intelepti), personajul Gulliver ofera, prin descrierea peripetiilor sale, o lectura placuta, captivanta, o excursie intr-un fantastic foarte apropiat de realitatea Europei de atunci, cu buni si cu rai. Cartea afirma inca o data credinta autorului ei ca ratiunea, bunul simt si inzestrarea intelectuala a omului vor fi intotdeauna contracarate, din nefericire, de tendinta de a actiona irational. Calatoriile lui Gulliver reprezinta, in acelasi timp, o alegorie politica si o analiza nemiloasa, satirica, a spiritului uman. Cel mai important, in aceasta carte putem detecta propriile nemultumiri ale autorului cauzate de irationalitatea si de stupiditatea care au planat asupra propriei sale cariere si care amenintau valorile sociale pe care le pretuia. In secolul XX, analizat si reinterpretat, Swift si-a consolidat statutul de cel mai mare autor satiric al literaturii engleze, influentand scriitori precum Yeats, Joyce sau T.S Eliot. In 1923, acesta din urma marturisea, intr-un eseu despre Ulysses al lui James Joice, ca viziunea lui Swift asupra tarii cailor inzestrati cu ratiune reprezinta "unul dintre cele mai mari triumfuri pe care le-a inregistrat spiritul uman."



Editie bilingva romana-engleza.