Dincolo nu e nimeni

Un pictor transformat in erou, un jurnalist dornic de parvenire si elita grotesca a Guberniei intr-o comedie neagra a zilelor noastre
Romanul se desfasoara in jurul pictorului Adam Bruno, a carui moarte misterioasa il conduce pe jurnalistul Ghita Macarie la o investigatie care ne dezvaluie viata si destinul unui artist transformat in mit de Dascalime dupa 1989. Inainte vreme, Adam nu s-a sfiit sa spuna ce crede despre regimul la putere, suferind, ca atare, consecinte dintre cele mai aspre. Dupa 1990, personajul colectiv Dascalimea, Caracuda - protipendada intelectuala a Guberniei, noii Tipatescu & Pristanda - intoarce foaia si se transforma dintr-o adunatura grotesca de turnatori intr-un cor preamarindu-l ca pe un erou pe Adam, pentru a-si pastra astfel statutul social si material in noua epoca ce se prefigura. Doar ca Adam nu le face jocul si atunci Dascalimea trebuie sa scape de personajul pe care il creasera... In ce fel veti afla citind noul roman al scriitorului Stelian Tanase, in care veti recunoaste o lume caragialiana a zilelor noastre.
 Contrastul violent dintre limbajul carturaresc sau cel incliftat al cremei societatii si batjocura veninoasa asezonata cu vorbe groase din stratul lexicului de sant care stau alaturi in aceeasi fraza e de un umor irezistibil, intr-o formula artistica impecabila. - Cristian Teodorescu, La anticariatul cuvintelor, revista Catavencii. 
Cartierul Uranus ii apartinea. Era nascut si crescut acolo - cateva generatii facusera strazi, ganguri, pasaje, scuaruri, case, gradini. Cismele, ferestre, balcoane, pravalii, ateliere... Visa statiile de tramvai, florariile, maidanele. Dar cate nu!? Le cunostea istoria, se confunda cu tot ce era in jur, pasionat de tot ce fusese ingropat acolo. Trecutul era prezent. Niste stafii rataceau pe cornise, coborau pe stresini, lasandu-se pe burlane in curtile gospodarilor sa bea apa de la cismea. Se vedea inconjurat de ele. Erau personaje vii, scoteau limba, faceau reverente, chicoteau, ridicau palaria, salut! Le picta asa cum ieseau din neant. Halucinatiile se incarnau indata. Aparitii supranaturale, nori pe cer, fum. Facea schite tot timpul printre tarabe, in birturi, la cinema, prin biserici, la autogara. Buzunarele lui erau doldora de mazgaleli. Era lumea lui. Chiriasi alunecand prin zapada, infofoliti in paltoanele lor cu nasturi rupti. Batrani asteptandu-si sfarsitul pe o banca in parc. Cumetre inselate la cantar. Ciurda de copii pazita cu joarda de un pedagog nasos. Betivi pravaliti in scarna prin scuaruri. Vecini care jucau table pana se intuneca. Babe in negru, cu broboade la gura, aprindeau lumanari la Alba-Postavari sau Antim. Scos din lumea lui, Adam n-ar supravietui nici macar o zi. - Stelian Tanase
Umanitatea din cartea lui Stelian Tanase sta sub semnul marii nerusinari, nu are reticente in a-si da poalele peste cap si a-si expune aproape cu voluptate diformitatile sufletesti. Este o umanitate reziduala, apocaliptica, peste care planeaza amenintarea sfarsitului, iar Stelian Tanase isi asuma rolul de a-i scrie povestea, in cheia acelui realism parodic si caricatural care constituie, cred, nota distinctiva a romanelor sale. - Octavian Soviany
 Cand apare un geniu adevarat, il cunosti dupa acest semn: prostii se coalizeaza impotriva lui. - Jonathan Swift
Stelian Tanase este romancierul sufletelor moarte din postcomunism. In Bucurestiul demolat si anarhic, mari povesti de dragoste incearca sa existe. Diavolul le da tarcoale. Dincolo nu e nimeni spune o poveste tulburatoare si de neuitat. - Jean Harris