Balade si idile - George Cosbuc

George Cosbuc (1866–1918), unul dintre marii poeti romani, a fost si traducator, critic literar si publicist, membru al Academiei Romane din anul 1916. La trei ani dupa debutul din 1884 in paginile revistei „Tribuna”, Cosbuc se alatura colectivului redactional al acestei reviste sibiene conduse de Ioan Slavici. Este perioada in care apare Nunta Zamfi rei, poemul care l-a consacrat. Volumul Balade si idile a vazut lumina tiparului in 1893, urmat de Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde-vara (1902) sau Cantece de vitejie (1904). „A aparut in sfarsit (…) si un copac si e asa de mandru si asa de puternic, ca mii si mii de recolte de buruieni se vor perinda si el va sta tot mereu in picioare, tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase si facand din ce in ce mai mult fala limbii noastre romanesti – un volum de Balade si idile de George Cosbuc.” I.L. Caragiale Cosbuc nu este numai un desavarsit tehnician, dar nu rareori si un poet mare, profund original, un vizionar al miscarilor sufletesti sempiterne cu un accent ardelean numaidecat evident si tocmai pentru aceea asa de des imitat. El a izbutit, ca si Eminescu de altfel, sa faca poezie inalta care sa fie sau macar sa para priceputa poporului si sa educe astfel la marele lirism o categorie de oameni straini in chip obisnuit de literatura. G. Calinescu